Soarele ne pregateste surprize apocaliptice

Soarele s-a format cu aproximativ 5 miliarde de ani in urma, atunci cand un nor interstelar de dimensiuni gigantice a intrat in colaps datorita fortei gravitationale. Hidrogenul rezultat a fuzionat, dand nastere unei cantitati uriase de heliu care a dus la dezvoltarea energiei necesare formarii Soarelui. Cantitatea initiala de hidrogen din Soare era suficienta pentru functionarea astrului timp de 10 miliarde de ani, ceea ce sugereaza ca Soarele mai are aproximativ 5 miliarde de ani de viata. Dupa scurgerea acestei perioade, el va intra in declin, va creste si se va expanda in cadrul unui proces ce va dura circa 1 miliard de ani, transformandu-se intr-o giganta rosie. In final va deveni un astru stins, din clasa piticelor albe si va fi o stea de dimensiunile Pamantului.

Imaginatia nu ne da pace

• Singurătatea este benefică pentru sănătate, însă cu o condiție, arată un studiu
• Cercetătorii chinezi au dezvoltat un cip inspirat de furnicile de deșert

In prezent, insa, Soarele este cel mai mare corp astral din sistemul nostru solar, reprezentand singur un procent de 99.8 % din masa acestuia. Privit in trecut ca o stea mica si relativ lipsita de importanta, se stie acum ca Soarele este mai stralucitor decat 85% dintre stelele care intra in componenta galaxiei noastre. O echipa de cercetatori din cadrul California Institute of Technology a incercat sa estimeze ce s-ar intampla daca Soarele s-ar stinge pe neasteptate intr-o zi. Concluziile si scenariile rezultate traseaza imagini sumbre.

Conform calculelor efectuate de oamenii de stiinta, in lipsa luminii si a caldurii Soarelui, temperatura globala a Terrei ar scadea pana aproape de 5 grade Celsius in decursul unei singure saptamani, iar intr-o perioada de un an de zile ar ajunge la -20 grade Celsius. Ca prim rezultat al acestei situatii, oceanele s-ar acoperi cu un strat gros de gheata. Desi unele microorganisme care traiesc la adancimi medii in sol ar supravietui o perioada nedefinita, marea majoritate a formelor de viata de pe Terra ar mai trai o foarte scurta perioada post-solara.

In urma disparitiei luminii solare, procesul de fotosinteza ar inceta instantaneu si definitiv, iar viata vegetala ar sucomba in decurs de cateva saptamani, in ritm concurent extinctiei speciilor animale. Odata distrus lantul trofic de pe intreaga planeta, oamenii si animalele ar mai trai circa 5-6 luni, in timp ce organismele descompunatoare ar apuca sa prospere pana la momentul in care intunericul si inghetul ar suprima toate formele de viata de pe planeta.

Presupunand ca ar avea rezerve mari de hrana si apa, oamenii ar putea supravietui temperaturilor scazute doar daca ar trai in adaposturi amplasate in cadrul submarinelor, deoarece apele de adancime medie ale oceanelor nu ar ingheta. O optiune s-ar putea dovedi si unele adaposturi terestre sau subterane, alimentate cu energie nucleara sau geotermala. Intr-o astfel de situatie, Islanda ar deveni cel mai viabil loc de refugiu de pe Terra, pentru ca aici se foloseste deja energia geotermala pentru incalzirea a nu mai putin de 87% dintre locuinte.

Pericolul este indepartat, dar real

Totusi, desi posibilitatea inghetarii integrale a Pamantului ca urmare a mistuirii subite a Soarelui este una utopica si improbabila, extrema opusa, a unui Pamant incandescent, nu este deloc exclusa de specialisti. Cum astrul solar imbatraneste si tinde sa se transforme intr-o gigantica stea rosie, el se afla intr-o expansiune continua, ceea ce duce la miscorarea distantei fata de Pamant. Pe masura ce acest lucru se intampla, sansele supravieturii oricarei forme de viata terestra scad. Odata cu apropierea Soarelui, caldura emisa de acesta va fi mult mai puternica, temperatura planetei va creste, oceanele se vor evapora, iar atmosfera va fi saturata de vapori de apa care, asemenea dioxidului de carbon, genereaza efectul de sera. Pamantul va deveni uscat, iar supravietuirea va fi imposibila pentru orice forma de viata. Pe masura ce Soarele se va extinde, acesta va pierde masa sub forma unui vant mult mai puternic decat ceea ce se cunoaste astazi ca fiind vantul solar. Acest lucru va reduce atractia gravitationala dintre Soare si Pamant, permitand orbitei planetei sa devieze de la traseul obisnuit si sa se indeparteze de distructivul Soare. Insa, de curand, s-a descoperit ca straturile subtiri ale extra-atmosferei Soarelui se extind cu mult inaintea suprafetei vizibile. Se pare ca Pamantul este atras de catre aceste straturi care au o densitate mica urmand sa fie, in cele din urma, vaporizat.

Desi astronomii au aproximat o perioada de 7.6 miliarde de ani pana la disparitia planetei, noile conditii climaterice de pe Pamant nu ar mai face viata posibila cu mult timp inainte. Aflati in cautarea unei solutii, oamenii de stiinta au considerat ca solutia cea mai potrivita, care ar putea da roade pe termen lung este modificarea orbitei Pamantului. Odata modificata traiectoria planetei noastre, ea s-ar indeparta de Soare, catre zonele mai racoroase ale galaxiei. Pentru a obtine acest lucru pe cale artificiala, cercetatorii au luat in calcul posibilitatea atragerii unui asteroid catre Pamant, care sa-i ofere un impuls mic, suficient cat sa-i modifice orbita, fara a cauza insa alte dezastre.

Cercetatorii britanici au reconstruit un model computerizat al miscarii Soarelui prin Calea Lactee pentru a deslusi tainele unei calatorii interstelare despre care se stiu inca foarte putine lucruri. Spre suprinderea oamenilor de stiinta, Soarele pare sa sara dintr-un plan in altul al galaxiei, atragand, prin intermediul fortei sale gravitationale, cometele care, astfel, patrund in sistemul nostru solar. Studiul cercetatorilor britanici sugereaza ca o coliziune a Pamantului cu o cometa are loc la fiecare 35 – 40 de milioane de ani, perioada care ar corespunde marilor extinctii ale vietii terestre.

Ultima mare coliziunea a avut loc, in acceptiunea oamenilor de stiinta, acum 65 de milioane de ani, moment ce echivaleaza cu disparitia dinozaurilor. Conform studiilor, Terra este foarte aproape de o noua astfel de coliziune. Totodata, cercetatorii privesc si partea buna a lucrurilor. Coliziunile repetate ale Terrei cu diferite comete ar fi putut raspandi germeni ai vietii terestre prin tot Universul, ceea ce duce cu gandul la aparitia unor forme de viata pe alte planete propice vietii.

Primele semne de instabilitate

In prezent, conform specialistilor NASA, vanturile solare nu mai sunt atat de puternice si de zgomotoase ca alta data, iar petele de pe suprafata soarelui au disparut. Datele au fost furnizate de o sonda aflata intr-o misiune de cercetare in apropierea Soarelui. Informatiile culese arata ca vantul solar, un flux de particule sub-atomice incarcate, emis de catre Soare cu o viteza de 1,6 milioane de km/h, are cea mai scazuta intensitate din ultimii 50 de ani, reducandu-si puterea si protectia impotriva daunatoarelor radiatii cosmice. Vantul solar ajuta la crearea unei bule de protectie, care formeaza heliosfera ce inconjoara sistemul solar. Masuratorile sondei spatiale Ulysses arata ca presiunea vantului a scazut cu 20 de procente de la jumatatea anilor ’90, in vreme ce temperatura solara este mai mica cu 13 procente.

Cercetatorii care studiaza fenomenul sustin totusi ca pamantenii nu au inca de ce sa se teama, deoarece sunt in continuare protejati impotriva razelor nocive de catre campul magnetic care inconjoara Terra. In ce priveste disparitia petelor negre de pe suprafata Soarelui, nimeni nu are vreo idee asupra perioadei cand vor reaparea sau asupra numarului lor. Viteza cu care urmatoarea aparitie se va produce va putea oferi cercetatorilor indicii despre cat de activ va fi noul ciclu solar si, mai ales, ce influenta va avea asupra satelilitor si centralelor solare. Petele solare sunt regiuni mai reci si intunecate cauzate de campul magnetic al Soarelui care strapunge suprafata in aceste puncte. Parerea generala a oamenilor de stiinta este aceea ca durata de viata a unei stele este direct proportionala cu starea in care se afla masa sa. Cu toate acestea, reconsiderand toate teoriile legate de durata de viata a Soarelui, savantii din cadrul Northeastern University din Boston admit ca nu se poate aproxima cu precizie durata de viata a astrului si nici evolutia sa in timp.

Alte articole pe aceeasi tema:

Pamantul, sub amenintarea Soarelui

Cum ne vad extraterestrii

Cat de mici suntem in Univers?

Se construieste prima sonda care va zbura aproape de Soare